crenguță

română

Etimologie

Din creangă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /kren'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului crenguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crenguță	crenguțe
Articulat	crenguța	crenguțele
Genitiv-Dativ	crenguței	crenguțelor
Vocativ	crenguță	crenguțelor

1. diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online