crestătură

română

Etimologie

Din a cresta + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /kres.tə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului crestătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crestătură	crestături
Articulat	crestătura	crestăturile
Genitiv-Dativ	crestăturii	crestăturilor
Vocativ	crestătură	crestăturilor

1. semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură.
2. (la pl.) procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online