franceză

(français)

Variante

  • (după ortografia nouă din 1990) croitre

Etimologie

Din franceză medie croistre, care provine din franceză veche croistre, creistre < latină crēscere, forma de infinitiv prezent activ pentru crēscō („a crește, a augmenta”), din proto-italică *krēskō.

Înrudit cu catalană créixer, italiană crescere, occitană créisser, portugheză crescer, română crește și spaniolă crecer.

Pronunție


Verb

croître

  1. (v.intranz.) a crește
    Croître très vite, en peu de temps, à vue d'œil, insensiblement.
    Croître à une certaine hauteur.
    Les herbes, les arbres croissent.
  2. (v.intranz.) a augmenta
    La rivière a crû, est crue. - Les pluies, les neiges l'ont fait croître.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Paronime

Locuțiuni

Expresii

Referințe