crucișător

română

Etimologie

Din verbul a (în)crucișa + sufixul -ător (după franceză croiseur).

Pronunție

• AFI: /kru.ʧi.ʃə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului crucișător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crucișător	crucișătoare
Articulat	crucișătorul	crucișătoarele
Genitiv-Dativ	crucișătorului	crucișătoarelor
Vocativ	crucișătorule	crucișătoarelor

1. navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online