crug

română

Etimologie

Din rusă круг (krug), sârbocroată krug.

Pronunție

• AFI: /kruɡ/

Substantiv

Declinarea substantivului crug
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crug	cruguri
Articulat	crugul	crugurile
Genitiv-Dativ	crugului	crugurilor
Vocativ	crugule	crugurilor

1. (înv.) orbită a lunii sau a unei planete.
2. ciclu solar (sau lunar).

Cuvinte compuse

• crugul cerului, crugul ceresc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curg

Referințe

• DEX '98 via DEX online