cucă

română

Etimologie

Din turcă kuka.

Pronunție

• AFI: /'ku.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucă	cuci
Articulat	cuca	cucile
Genitiv-Dativ	cucii	cucilor
Vocativ	cucă	cucilor

1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din cuc + sufixul -ă.

Substantiv

Declinarea substantivului cucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucă	cuci
Articulat	cuca	cucile
Genitiv-Dativ	cucii	cucilor
Vocativ	cucă	cucilor

1. (rar) femela cucului.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului cucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucă	cuci
Articulat	cuca	cucile
Genitiv-Dativ	cucii	cucilor
Vocativ	cucă	cucilor

1. (reg.) deal înalt și izolat; vârf de deal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cauc

Referințe

• DEX '98 via DEX online