culm

română

Etimologie

Din franceză Culm, germană Kulm.

Pronunție

• AFI: /kulm/

Substantiv

Declinarea substantivului culm
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culm	culme
Articulat	culmul	culmele
Genitiv-Dativ	culmului	culmelor
Vocativ	culmule	culmelor

1. (geol.) carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului culm
	Singular	Plural
Masculin	culm	culmi
Feminin	culmă	culme
Neutru	culm	culme

1. care se referă la culm.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online