culmiță

română

Etimologie

Din culme + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'kul.mi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului culmiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culmiță	culmițe
Articulat	culmița	culmițele
Genitiv-Dativ	culmiței	culmițelor
Vocativ	culmiță	culmițelor

1. diminutiv al lui culme.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online