cumnățică

română

Etimologie

Din cumnată + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /kum.nə'ʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumnățică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumnățică cumnățele
Articulat cumnățica cumnățelele
Genitiv-Dativ cumnățelei cumnățelelor
Vocativ cumnățică cumnățelelor
  1. (fam.) diminutiv al lui cumnată.


Traduceri

Referințe