cumnățică

română

Etimologie

Din cumnată + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /kum.nə'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cumnățică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cumnățică	cumnățele
Articulat	cumnățica	cumnățelele
Genitiv-Dativ	cumnățelei	cumnățelelor
Vocativ	cumnățică	cumnățelelor

1. (fam.) diminutiv al lui cumnată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online