cumpli
Etimologie
Din latină complere, transformat în *complῑre. Trecerea semantică de la „a sfârși” la „a omorî” pare firească.
Pronunție
- AFI: /kum'pli/
Verb
Conjugarea verbului (se) cumpli | |
Infinitiv | a (se) cumpli |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cumplesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cumplească |
Participiu | cumplit |
Conjugare | IV |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a muri
|