cupeț

română

Etimologie

Din slavă (veche) kupĩcĩ, de la *kupiti („a cumpăra”) (DAR) < proto-germanică *kaupōną („a cumpăra”).

Pronunție

• AFI: /kuˈpeʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cupeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cupeț	cupeți
Articulat	cupețul	cupeții
Genitiv-Dativ	cupețului	cupeților
Vocativ	cupețule	cupeților

1. (reg.) negustor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online