curé

Vezi și : cure, curê

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; din latină medie cūrātus („curat, aranjat, vindecat”).

Pronunție

• AFI: /ky.ʁe/

Substantiv

curé m., curés pl.

1. (bis.) preot catolic; paroh

Cuvinte derivate

• curaille

Cuvinte compuse

• bouffer du curé
• bouffeur de curé

Omofone

• curée

Expresii

• c'est Gros Jean qui en remontre à son curé

Vezi și

• prêtre

Etimologie

Din curer.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru curer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din curar.

Pronunție

• AFI: /ku.ˈɾe/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru curar.