curara

română

Etimologie

Din franceză curare.

Pronunție

• AFI: /ku'ra.ra/

Substantiv

Declinarea substantivului curara
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curara	invariabil
Articulat	curara	invariabil
Genitiv-Dativ	curarei	invariabil
Vocativ	curaro	invariabil

1. substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare.

Cuvinte derivate

• curarizare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carura

Referințe

• DEX '98 via DEX online