curcă

română

Etimologie

Din bulgară курка (kurka).

Pronunție

• AFI: /'kur.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului curcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curcă	curci
Articulat	curca	curcile
Genitiv-Dativ	curcii	curcilor
Vocativ	curcă	curcilor

1. femela curcanului; (p.ext.) curcan.

Cuvinte derivate

• curcan

Cuvinte compuse

• curcă bronzată

Expresii

• A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit
• Nici curcă, nici curcan, = se spune despre cel care nu are o situație precisă
• Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online