curion
română
Etimologie
Din franceză curion < latină curio.
Pronunție
- AFI: /ku.riˈon/
Substantiv
| Declinarea substantivului curion | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curion | curioni |
| Articulat | curionul | curionii |
| Genitiv-Dativ | curionului | curionilor |
| Vocativ | curionule | curionilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online