curiozitate
Etimologie
Din franceză curiosité < latină curiositas, -atis.
Pronunție
- AFI: /ku.ri.o.zi'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului curiozitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | curiozitate | curiozități |
Articulat | curiozitatea | curiozitățile |
Genitiv-Dativ | curiozității | curiozităților |
Vocativ | ' | ' |
- dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit.
- indiscreție.
- caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe.
- Avea unele curiozități în comportare.
- (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar.
- O curiozitate a naturii.
Sinonime
- 1: interes
- 2: indiscreție
- 3: ciudățenie, (grecism rar) paraxenie
- 4: raritate
Cuvinte derivate
Traduceri
dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit
|
|
o raritate
|