cvintă

română

Variante

• chintă

Etimologie

Din italiană quinta, franceză quinte.

Pronunție

• AFI: /'kvin.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cvintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cvintă	cvinte
Articulat	cvinta	cvintele
Genitiv-Dativ	cvintei	cvintelor
Vocativ	cvintă	cvintelor

1. (muz.) intervalul dintre cinci note consecutive.
2. (la scrimă) a cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
3. formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
4. (în forma chintă) acces prelungit de tuse violentă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online