dărâmător

română

Etimologie

Din a dărâma + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /də.rɨ.mə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dărâmător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărâmător	dărâmători
Articulat	dărâmătorul	dărâmătorii
Genitiv-Dativ	dărâmătorului	dărâmătorilor
Vocativ	dărâmătorule	dărâmătorilor

1. (rar) persoană care dărâmă.

Cuvinte derivate

• dărâmătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online