română

Etimologie

Din dăunaș.

Pronunție

  • AFI: /də.uˈna.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăunașă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăunașă dăunașe
Articulat dăunașa dăunașele
Genitiv-Dativ dăunașei dăunașelor
Vocativ dăunașo dăunașelor
  1. (reg.) persoană care a suferit o pierdere; păgubaș.


Traduceri

Referințe