dandana
Etimologie
Din turcă tantana.
Pronunție
- AFI: /dan.daˈna/
Substantiv
Declinarea substantivului dandana | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dandana | dandanale |
Articulat | dandanaua | dandanalele |
Genitiv-Dativ | dandanalei | dandanalelor |
Vocativ | dandana | dandanalelor |
- (fam.) întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură.
- zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online