dantelură

română

Etimologie

Din franceză dentelure.

Pronunție

• AFI: /dan.te'lu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dantelură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dantelură	danteluri
Articulat	dantelura	dantelurile
Genitiv-Dativ	dantelurii	dantelurilor
Vocativ	dantelură	dantelurilor

1. ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc.
2. (p.gener.) margine dințată.
3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online