română

Etimologie

Din franceză dentelure.

Pronunție

  • AFI: /dan.te'lu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dantelură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dantelură danteluri
Articulat dantelura dantelurile
Genitiv-Dativ dantelurii dantelurilor
Vocativ dantelură dantelurilor
  1. ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc.
  2. (p.gener.) margine dințată.
  3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.


Traduceri

Referințe