deșeu

română

Etimologie

Din franceză déchet.

Pronunție

• AFI: /deˈʃew/

Substantiv

Declinarea substantivului deșeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deșeu	deșeuri
Articulat	deșeul	deșeurile
Genitiv-Dativ	deșeului	deșeurilor
Vocativ	deșeule	deșeurilor

1. rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online