debilita

română

Etimologie

Din franceză débiliter < latină debilitare.

Pronunție

• AFI: /de.bi.liˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) debilita
Infinitiv	a (se) debilita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) debilitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) debiliteze
Participiu	debilitat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină debil.

Cuvinte derivate

• debilitare
• debilitat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online