debleiere

română

Etimologie

Din debleu (după franceză déblayage).

Pronunție

• AFI: /de.bleˈje.re/

Substantiv

Declinarea substantivului debleiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	debleiere	debleieri
Articulat	debleierea	debleierile
Genitiv-Dativ	debleierii	debleierilor
Vocativ	debleiere	debleierilor

1. ansamblul de operații efectuate pentru realizarea unui debleu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online