debuta
română
Etimologie
Din franceză débuter.
Pronunție
- AFI: /de.bu'ta/
Verb
| Conjugarea verbului debuta | |
| Infinitiv | a debuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
debutez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să debuteze |
| Participiu | debutat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online