decurge
Etimologie
Din de + a curge (după franceză découler).
Pronunție
- AFI: /de'kur.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului decurge | |
Infinitiv | a decurge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decurgă |
Participiu | decurs |
Conjugare | III |
- (v.intranz.) a urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
- (v.intranz.) a se petrece, a se desfășura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online