română

Etimologie

Din franceză déficient.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ʧi'ent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deficient
Singular Plural
Masculin deficient deficienți
Feminin deficientă deficiente
Neutru deficient deficiente
  1. care are o insuficiență organică sau mintală.
  2. care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat.
    Un deficient mintal.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
deficient
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deficient deficienți
Articulat deficientul deficienții
Genitiv-Dativ deficientului deficienților
Vocativ deficientule deficienților
  1. persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice.


Traduceri

Referințe