Etimologie

Din franceză définitif < latină definitivus.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ni'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
definitiv
Singular Plural
Masculin definitiv definitivi
Feminin definitivă definitive
Neutru definitiv definitive
  1. (adesea adverbial) care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe