definitivare

română

Etimologie

Din a definitiva.

Pronunție

• AFI: /de.fi.ni.ti'va.re/

Substantiv

Declinarea substantivului definitivare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	definitivare	definitivări
Articulat	definitivarea	definitivările
Genitiv-Dativ	definitivării	definitivărilor
Vocativ	definitivare	definitivărilor

1. acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online