română

Etimologie

Din a definitiva.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ni.ti'vat/


Substantiv


Declinarea substantivului
definitivat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ definitivat definitivate
Articulat definitivatul definitivatele
Genitiv-Dativ definitivatului definitivatelor
Vocativ definitivatule definitivatelor
  1. (rar) definitivare.
  2. examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu.


Traduceri

Referințe