română

Etimologie

Din latină defunctus, franceză défunt.

Pronunție

  • AFI: /de'funkt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
defunct
Singular Plural
Masculin defunct defuncți
Feminin defunctă defuncte
Neutru defunct defuncte
  1. mort, răposat, decedat.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
defunct
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ defunct defuncți
Articulat defunctul defuncții
Genitiv-Dativ defunctului defuncților
Vocativ defunctule defuncților
  1. om mort, răposat, decedat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche defunct (astăzi défunt) < latină dēfunctus, participiu trecut pentru dēfungor („a termina, a elibera”).

Pronunție

  • AFI: /dɪ'fʌŋkt/
  • AFI: /ˌdi'fʌŋkt/ (SUA)


Adjectiv

defunct (comp. more defunct, sup. most defunct)

  1. (acum rar) mort, răposat, decedat
  2. inactiv, nefolosit, neutilizat
  3. (în informatică, specific unui program) care s-a oprit dar mai este afișat în lista de procese deoarece procesul-părinte care l-a creat încă mai rulează. Confer și zombie, zombie process (proces zombie).
  4. (afaceri) nu mai activează sau nu mai este în serviciu

Sinonime


Substantiv

defunct, pl. defuncts

  1. om mort, defunct


Verb


Conjugarea verbului
to defunct
Infinitiv to defunct
Prezent simplu
pers. 3 sg.
defuncts
Trecut simplu defuncted
Participiu trecut defuncted
Participiu prezent defuncting
  1. a inactiva, a suprima

Vezi și

Referințe