deifica

română

Etimologie

Din latină deificare, franceză déifier.

Pronunție

• AFI: /de.i.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului deifica
Infinitiv	a deifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deifice
Participiu	deificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica.

Cuvinte derivate

• deificare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• edafici
• edifica

Referințe

• DEX '98 via DEX online