depista

română

Etimologie

Din franceză dépister.

Pronunție

• AFI: /de.pis'ta/

Verb

Conjugarea verbului depista
Infinitiv	a depista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	depistez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să depisteze
Participiu	depistat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.

Cuvinte derivate

• depistare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• depășit

Referințe

• DEX '98 via DEX online