deplanare

română

Etimologie

Din des- + plan.

Pronunție

• AFI: /de.pla'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deplanare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deplanare	deplanări
Articulat	deplanarea	deplanările
Genitiv-Dativ	deplanării	deplanărilor
Vocativ	deplanare	deplanărilor

1. curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online