desărcina

română

Etimologie

Din des- + a (în)sărcina (după franceză décharger).

Pronunție

• AFI: /de.sər.ʧi'na/

Verb

Conjugarea verbului desărcina
Infinitiv	a desărcina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desărcinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desărcineze
Participiu	desărcinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție.

Cuvinte derivate

• desărcinare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• descărnai
• discearnă
• ecarisând

Referințe

• DEX '98 via DEX online