descânta
Etimologie
Din latină *dĭscantāre.
Pronunție
- AFI: /des.kɨnˈta/
Verb
Conjugarea verbului descânta | |
Infinitiv | a descânta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
descânt |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să descânte |
Participiu | descântat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală.
- (v.tranz.) a fermeca, a vrăji (rostind descântece).
- (v.tranz.) a certa, a mustra, a bate la cap.
- (argou, er.) (despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face farmece
|
|
a seduce cu vorbe
|