descăleca

română

Variante

• descălica

Etimologie

De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-dezbrăca, etc. sau din latină *dĭscaballĭāre.

Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu.

Pronunție

• AFI: /des.kə.le'ka/

Verb

Conjugarea verbului descăleca
Infinitiv	a descăleca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descalec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descalece
Participiu	descălecat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a coborî, a se da jos de pe cal.

   A descăleca de pe cal.

2. (termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) a se așeza într-un loc, întemeind o țară.

Sinonime

• 1: (înv.) pedestri

Antonime

• 1: încăleca

Cuvinte derivate

• descălecare
• descălecat
• descălecătoare
• descălecător

Cuvinte apropiate

• cal

Traduceri

a se da jos de pe cal

bulgară: слизам (български) (slizam) cehă: seskočení (čeština) chineză: 卸下 (中文) engleză: dismount (English), alight (English) esperanto: deĉevaliĝi (Esperanto) finlandeză: laskeutua (suomi) franceză: démonter (français) germană: abnehmen (Deutsch) greacă: κατεβεί (Ελληνικά) (kateveí)

italiană: smontarsi (italiano) neerlandeză: afstijgen (Nederlands) poloneză: zsiadać (polski), zsiąść (polski) portugheză: desmontar (português) rusă: спешиваться (русский) (slešivat'sja) spaniolă: descabalgar (español) suedeză: stiga av (svenska) turcă: inmek (Türkçe) / indirmek (Türkçe)

a popula, a se așeza într-un loc determinat

engleză: settle down (English), colonise (English), populate (English), set up (English)

Referințe

• DEX online