despărțământ

română

Etimologie

Din a despărți + sufixul -ământ (după franceză département).

Pronunție

  • AFI: /des.pər.ʦə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
despărțământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despărțământ despărțăminte
Articulat despărțământul despărțămintele
Genitiv-Dativ despărțământului despărțămintelor
Vocativ despărțământule despărțămintelor
  1. (înv.) despărțitură; secție.


Traduceri

Referințe