despărțământ

română

Etimologie

Din a despărți + sufixul -ământ (după franceză département).

Pronunție

• AFI: /des.pər.ʦə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului despărțământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	despărțământ	despărțăminte
Articulat	despărțământul	despărțămintele
Genitiv-Dativ	despărțământului	despărțămintelor
Vocativ	despărțământule	despărțămintelor

1. (înv.) despărțitură; secție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online