destrămătură

română

Etimologie

Din a destrăma + sufixul -atură.

Pronunție

  • AFI: /des.trə.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
destrămătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destrămătură destrămături
Articulat destrămătura destrămăturile
Genitiv-Dativ destrămăturii destrămăturilor
Vocativ destrămătură destrămăturilor
  1. fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe.
  2. ruptură, răritură.


Traduceri

Referințe