destrămătură

română

Etimologie

Din a destrăma + sufixul -atură.

Pronunție

• AFI: /des.trə.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului destrămătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destrămătură	destrămături
Articulat	destrămătura	destrămăturile
Genitiv-Dativ	destrămăturii	destrămăturilor
Vocativ	destrămătură	destrămăturilor

1. fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe.
2. ruptură, răritură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online