desuetudine

română

Etimologie

Din franceză désuétude < latină desutudo, desutudinis.

Pronunție

• AFI: /de.su.eˈtu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului desuetudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desuetudine	invariabil
Articulat	desuetudinea	invariabil
Genitiv-Dativ	desuetudinii	invariabil
Vocativ	desuetudine	invariabil

• Proprietatea de a fi desuet.

Expresii

• A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online