română

Etimologie

Din franceză détraquer.

Pronunție

  • AFI: /de.tra'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) detraca
Infinitiv a (se) detraca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
Participiu detracat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) a se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe