devii

română

Etimologie

Din deveni.

Pronunție

• AFI: /deˈviː/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru deveni.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru deveni.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din deviare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru deviare.
2. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru deviare.
3. forma de persoana a II-a singular la subjonctiv prezent pentru deviare.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru deviare.
5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru deviare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din dēvius.

Pronunție

• AFI: /ˈdeː.wi.iː/

Adjectiv

1. forma de masculin plural la nominativ pentru dēvius.
2. forma de masculin singular la genitiv pentru dēvius.
3. forma de neutru singular la genitiv pentru dēvius.
4. forma de masculin plural la vocativ pentru dēvius.