română

Etimologie

Din franceză désarmer.

Pronunție

  • AFI: /de.zar'ma/


Verb


Conjugarea verbului
dezarma
Infinitiv a dezarma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezarmez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezarmeze
Participiu dezarmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele.
  2. (v.intranz. și tranz.) (despre sau cu privire la state) a (-și) lichida sau a (-și) limita forțele armate și armamentul.
  3. (v.tranz.) (fig.) a face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe