dezolare
română
Etimologie
Din a dezola.
Pronunție
- AFI: /de.zo'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezolare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezolare | dezolări |
| Articulat | dezolarea | dezolările |
| Genitiv-Dativ | dezolării | dezolărilor |
| Vocativ | dezolare | dezolărilor |
- mâhnire adâncă; deprimare.
- (fig.) loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online