diedru
română
Etimologie
Din franceză dièdre.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului diedru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diedru | diedre |
| Articulat | diedrul | diedrele |
| Genitiv-Dativ | diedrului | diedrelor |
| Vocativ | diedrule | diedrelor |
- figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane.
- (adjectival)
- Unghi diedru
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online