difracție

română

Etimologie

Din franceză diffraction.

Pronunție

• AFI: /di'frak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului difracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	difracție	difracții
Articulat	difracția	difracțiile
Genitiv-Dativ	difracției	difracțiilor
Vocativ	difracție	difracțiilor

1. mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• deficitar
• difterica

Referințe

• DEX '98 via DEX online