dințare
română
Etimologie
Din a dința.
Pronunție
- AFI: /din'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dințare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dințare | dințări |
| Articulat | dințarea | dințările |
| Genitiv-Dativ | dințării | dințărilor |
| Vocativ | dințare | dințărilor |
- acțiunea de a dința și rezultatul ei.
- (concr.) totalitatea dinților unui obiect.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online