dințișor

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /din.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului dințișor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dințișor	dințișori
Articulat	dințișorul	dințișorii
Genitiv-Dativ	dințișorului	dințișorilor
Vocativ	dințișorule	dințișorilor

1. diminutiv al lui dinte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online