română

Etimologie

Din direct.

Pronunție

  • AFI: /di'rek.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
directă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ directă directe
Articulat directa directele
Genitiv-Dativ directei directelor
Vocativ directo directelor
  1. lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte.


Traduceri

Anagrame

Referințe