directă

română

Etimologie

Din direct.

Pronunție

• AFI: /di'rek.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului directă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	directă	directe
Articulat	directa	directele
Genitiv-Dativ	directei	directelor
Vocativ	directo	directelor

1. lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cardite
• dictare
• credita

Referințe

• DEX '98 via DEX online