discernământ

română

Etimologie

Din franceză discernement.

Pronunție

• AFI: /dis.ʧer.nə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului discernământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discernământ	discernământuri
Articulat	discernământul	discernământurile
Genitiv-Dativ	discernământului	discernământurilor
Vocativ	discernământule	discernământurilor

1. facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online